5 Mai 2010
Ora: 19.30
Teatrul “Nottara”

Miercuri, 05 mai 2010, incepand cu orele 19.30, Teatrul “Nottara” isi invita publicul la un concert eveniment: Cantece din peninsula siberica cu Maria Raducanu si Maxim Belciug. Cu maiestria lor plina de farmec, cei doi artisti vor impleti, ca intr-un curcubeu muzical, vodevilurile frantuzesti si madrigalurile italienesti de secol XVI cu cantecele spaniole, romantele romanesti si pesniile rusesti care i-au consacrat. O aurora de stiluri si simtiri culese din geniul batranului continent, de la Iberia la Siberia, cu straluciri de cantec ce merge direct la suflet.

Miercuri, 05 mai 2010, incepand cu orele 19.30, Teatrul “Nottara” isi invita publicul la un concert eveniment: Cantece din peninsula siberica cu Maria Raducanu si Maxim Belciug.

Cu maiestria lor plina de farmec, cei doi artisti vor impleti, ca intr-un curcubeu muzical, vodevilurile frantuzesti si madrigalurile italienesti de secol XVI cu cantecele spaniole, romantele romanesti si pesniile rusesti care i-au consacrat. O aurora de stiluri si simtiri culese din geniul batranului continent, de la Iberia la Siberia, cu straluciri de cantec ce merge direct la suflet.

Concertul incepe la orele 19.30 si are loc in sala George Constantin. Biletele se gasesc la Casa de Bilete a Teatrului Nottara, bd. Magheru 20, tel. 021 317.41.01

Maria Raducanu este – asa cum aprecia Gabriela Melinescu intr-un text publicat in 2007– “o aparitie fara precedent – sunetul ei pur nu se aseamana cu sunetul nimanui, desi ea canta melodiile Mariei Tanase, dar si alte cantece din folclorul romanesc, dar si fado-ul portughez si cantecele de jale si bucurie, in alte limbi, posedand geniul de a “canta” in diferite dialecte, de a fraza limba ca un poet. Si “coregrafia” ei este pura si personala, o silueta amintind “Rugaciunea” lui Brancusi, meditand prin cantec in fata Providentei, punandu-se in genunchi fara sa atinga podeaua, parca “levitand” ca sfintii ridicati de Duhul Sfant. Dar Maria Raducanu, “fata de la Husi”, a studiat mai intai Literatura si Filologia si numai dupa aceea s-a afirmat in Muzica, talmacind muzica traditionala romaneasca intr-un fel unic. (…)… acea stare psihica si fizica plina de armonie care ma face sa ma gandesc nu numai la Orfeu si la arta samanilor, dar si la cantecul ielelor (care exista si in folclorul suedez si e tinuta la mare cinste), la cantecul si la dansul lor in cerc. Acestea au darul de a-i vraji pe cei care asculta si vad, creand acea stare de suflet vindecatoare pe care grecii au numit-o Katharsis.”

Maxim Belciug – ca sa citam si aici o opinie avizata, a lui Virgil Oprina, exprimata intr-o recenzie publicata in 2009 – “este un nume cunoscut in lumea speciala a chitarei autohtone. Neobosit, implicat in multe proiecte fie ca solist, fie alaturi de alti artisti – instrumentisti sau cantareti – dintre care multi ii datoreaza afirmarea, domnia-sa a reusit cu discretie sa-si cladeasca de-a lungul anilor o solida reputatie de promotor al unui tip de act artistic bazat pe sinceritate si altruism. Indragostit nu doar de chitara, ci mai ales de frumusetea muzicii ce poate fi impartasita cu acest instrument”, Maxim Belciug cauta mereu “acel repertoriu care nu face apel la chitaristica eclatanta ce esueaza nu de putine ori intr-o sterila gimnastica a extremelor, si reuseste un lucru destul de rar intalnit. Si anume asumarea cu naturalete a adevaratei conditii de muzician. Adica a acelui om care, coplesit de dragostea pentru muzica si instrumentul caruia s-a dedicat, are ca unic scop al actului sau artistic aducerea catre public a sentimentelor pe care le-a incercat la contactul cu o anumita piesa muzicala. Ascultandu-l, ai senzatia ca e un om care iti vorbeste despre lucruri pe care le-ai trait si tu candva, dar le-ai uitat.”

Maria Raducanu si Maxim Belciug formeaza un duo cu totul inedit, cu roade muzicale dintre cele mai frumoase. Fiecare isi are propria cariera: Maria Raducanu este unul dintre cele mai pregnante nume in jazz-ul romanesc, iar Maxim Belciug este emblematic pentru chitara clasica. Cu toate acestea, impinsi de dragostea lor pentru muzica facuta sincer, cu suflet, cei doi s-au regasit in mod constant intr-un proiect comun ce s-a plasat, inca de la debutul lor in duo, in anul 2004, sub semnul autenticitatii emotiei. De o tinuta undeva intre clasic si traditional, muzica lor nu e nici jazz si nici nu are pretentii autenticiste sau culte. Ci este expresia curata a unui genuin nelasat la voia intamplarii, capabil sa nasca in noi zvacnete pe care nu le mai stiam ale noastre de cand, in loc sa intelegem ce traim, traim doar ceea ce intelegem.